Romania voastra/ Romania mea

Pare amuzant, dar e trist... Multi ne clasal in locul lui Don Quijote, altii sunt morile de vant, prea multi. Nici nu mai conteaza cine va castiga, atata timp cat am ajuns o tara de lasi, de lingai. Atata timp cat am ajuns sa fim cumparati si dresati, sa ne lasam, mai bine spus. Am auzit de multe ori spunandu-se: ,,Romania e o tara de rahat'' sau afiramandu-se ironic: ,, Asta-i Romania, ce vrei?!''. Romania nu o constitue doar prezentul, ea a fost candva demna, frumoasa. Pamantul nostru este patat de sange, asta e cel mai pretios lucru pe care il avem, istoria. Daca nu ma credeti, verificati manualele si cartile de istorie, o sa vedeti ca Romania nu a fost mereu asa. Parintii si bunicii nostri au adus-o aici. Jumatate din mine, in care se afla Don Quijote, imi spune ca noi nu vom continua asa, ca vom reveni pe drumul cel bun, cealalalta imi spune ca Romania nu mai exista si nu va mai exista decat prin nume si prin prea putin oameni, imi spune sa fug.
Sa va spun un secret, curand Don Quijote din mine va muri, simt asta. O sa ma trezesc intr-o dimineata fara speranta, fara sa mai vad frumosul printre maldarul de rahat. S-ar putea sa-mi piara dorinta de a mai lupta cu morile de vant, nu o sa mai cred in nimic si nimeni, dar chiar si asa, nu o sa aleg niciodata drumul morilor de vant. Nu o sa am niciodata culoare politica, nu o sa latru ca un caine la luna, sperand ca o sa reusesc sa musc si eu candva din cascaval. Nu o sa fiu niciodadata cumparata! O sa-mi amintesc in schimb, faptul ca am fost candva tanara, ca am fost candva Don Quijote, am sperat, am visat, am luptat, dar Romania voastra mi-a furat asta. Mi-a furat singurul lucru pe care il am la 20 ani si pentru asta nu o sa fiu niciodata cumparata. In Romania mea traiesc doar eu si putini oameni, aici nu va dau voie sa intrati, aici nu va dau voie sa existati!