Nu vreau să înghit mizeria altora, să ridic palate unor
zâmbete false pe ale căror cuvinte nu dau doi bani. M-am săturat să mă trezesc în fiecare
dimineață și să-mi pese, să fiu conștientă că mulți înghit cuvintele voastre, că
unii au patruzeci de ani și continuă să creadă în voi.
În fiecare dimineață, înainte de a vă pune măștile zâmbitoare, vă spălați adevărata față și mulți dintre noi
ne întrebăm cum reușiți să vă priviți în oglindă, dar probabil sunteți foarte
mândri de voi, aveți funcții mari, voi reprezentați crema societații. Noi ceilalți suntem datori să vă susținem, purtăm discutii nesfârșite cu prietenii,
colegii și rudele despre politica dusă de voi, sperând că într-o zi, Europa nu ne
va mai striga tare:,, Uite și țiganii ăia’’, ca nu o să mai fim simple jucarii ale adevăratelor puteri, că
măcar o dată, România va reprezenta o familie, un întreg, un suflet și nu o
masă de negociere, nu o minge aruncată de la unii la alții.
Pentru mulți dintre noi, Ștefan cel Mare nu a murit, păstrăm trecutul viu pentru că atunci când
trecutul va dispărea din mințile noastre, ne va veni silă, o silă atât de mare,
încât veți rămâne singuri cu oile voastre.
Mulți sunt dezamăgiți
că noua generație nu le oferă locul în
autobuz, nu mulțumesc politicos și sunt violenți, în timp ce generația lor le vinde
țara și demnitate ei, construite pe o istorie însângerată și lacrimi sincere.
Cum vreți să fim noi, dacă voi sunteți așa? Probabil că
generația mea nu va mai avea ce să vândă. Daca lucrurile vor merge prost, scuza
noastră va fi aceea că noi nu vom ști istorie, astfel încât să evităm greșelile trecutului. Școlile voastre
ne-au făcut tocilari, analfabeți și infantili, doar puțini au reușit să nu
înghită întunericul cu care ați umplut atâtea capete. Ei sunt speranța noastră, cei care
studiază în străinătate, cei care nu au bani să o facă, dar adorm în fiecare
seară cu o carte pe piept. Ne-ați demostrat de multe ori însă, că cei ca ei
nu ajung să ne reprezinte. Eu, totuși, continui
să cred și să sper că generația mea va
face un pas către mal, chiar dacă ceilalți au făcut sute înapoi, un pas făcut
cu intenții bune și dragoste va fi un nou drum pe care noi toți îl vom urma, nu
ca o turmă, ci ca o familie.
