Draga Soare,

Unde ești? De ce întârzi atât? Știi, a venit Toamna, dansează în grădina din fața mea, chiar acum când îți scriu. Ce frumos dansează Toamna, Soare, cât e de zveltă! Mi-ai spus că e rece, tristă și posomorâtă, dar eu nu o văd așa, o înțelg altfel. Știi, trebuia să mă nasc toamna, în octombrie, dar Vara m-a furat și m-am născut în ultima zi ai ei și totuși sunt omul Toamnei.
 Soare, cât de frumoasă e, abia acum realizez. Acum am început să înțeleg sentimentul de nostalgie, abia acum am început să înțeleg viața, abia acum o văd cu adevărat. 
 Toamna e iubita părăsită care privește-n trecut, nu e veselă, e nostalgică, visează mereu. Uneori, o surprind plângând în gradină. E demnă, pășește puternic și grațios. Dar Soare, Toamna e prinsă între Vară și Iarnă, e prizonieră, de aia e tristă. Daca i-ai da o șansă anul ăsta, dacă ai vrea, Soare, să-i încălzești inima, să-i topești lacrimile, știu sigur că te-ai îndrăgosti de ea. Vara e veselă și gingașă; jucăușă și plină de viață, Iarna e rece și dură, e vicleană și impunătoare, dar Toamna are suflet, Toamna înseamnă trăire, emoție, e ca sunetul unei viori. Toamna trezește în noi trecutul, ne face să nu uităm, ne arată partea aia mai puțin veselă, dar avem nevoie de ea, avem nevoie de trecut să putem continua, avem nevoie să nu uităm, avem nevoie să plângem și plâng uneori, plâng cu ea. Chiar ieri am plâns împreună și ne priveam prin geam. Am plâns ceva, dar după câteva ore, cred ca a surâs, poate doar mi s-a părut, dar cred că mai are o șansă. Acum a adormit, ce liniște frumoasă! Poate nici nu o să vrei să auzi tot ce-ți spun , te și văd  morocănos, atât de radical în ce privește Toamna. Oricum ar fi, gândește-te de două ori înainte, te rog! 

P.S.: Nu uita de noi!

https://www.youtube.com/watch?v=1LGVGekPSzo