Prieteni

Ajungem in viata, uneori, sa stim ca suntem mintiti, sa stim ca persoanele de langa noi nu merita atata atentie, pentru ca ele, la ranul lor, nu dau doi bani pe noi, dar ne complacem cu ideea, pentru ca suntem prea singuri. Pentru ca ajungem dependenti de persoanele din viata noastra si chiar daca ele ne dau de multe ori cu piciorul, preferam sa incasam si sa schitam zambete false. Am spus de multe ori ca prefer sa fiu singura decat cu prieteni falsi, dar in realitate nu e asa. In realitate iert, uit, trec cu vederea, arunc totul asupra mea, cum ca as fi prea suparacioasa sau ca mi se pare. In realitate sunt singura, atat de singura incat, pana si eu ma las balta, uneori. Ca mine sunt multi, unii au zeci, sute de asa zisi priteni, eu am cativa, dar nu, multumesc, nu mai vreau. 

Ajungi sa te intrebi cu ce ai gresit, tu care, de multe ori, te-ai pus pe locul doi. Tu care, cand te rugai pentru tine, nu uitai sa o faci si pentru ei; tu care, in fiecare seara nu uitai sa multumesti pentru cat esti de norocoasa ca ai prieteni adevarati. Mereu pui suflet, mereu e la fel, oamenii se joaca cu cuvintele si tu esti blestemata sa ai o memorie buna si un suflet ca un burete. Te gandesti ca atunci cand vei avea un copil nu o sa-l lasi sa vada adevarata fata a lumii, nu cat este inca copil. Cand o sa afle, o sa fii acolo, o sa-l iei in brate si o sa-i spui sa o schimbe, atat cat poate, exact asa cum incerci tu sa faci, dar zau, doare al dracu atunci cand nu te ia nimeni in brate, cand nimeni nu intelege. Pentru ca stii, multi te iubesc, putini te inteleg. Doare cand vezi atata sarcasm, atata ignoranta din partea unor capete goale, unora care, pentru simplul fapt ca le dau ''mami si tati bani'' si li s-a repetat de n ori cat sunt de frumosi si destepti, au fost atat de pupati in cur incat au inceput sa creada si ei si nu le mai ajunga nimeni la nas. E plina lumea de ignoranta si guri mari... 

 Acum sunt sigura ca intr-o zi nu o sa mai am incredere in oameni, o sa fiu exact ca cei pe care nu i-am suportat niciodata, oameni aia reci si morocanosi, cei care pun intre ei si ceilalti un zid indistructibil. Dar viata ne invata si, din pacate, trebuie sa doara inainte sa devenim ceea ce trbuie: maturi.