Mă doare capul și-n suflet sila se prelinge,
Sila de oameni, de măreție, de acte importante.
Mai multe lucruri inutile-n lume, mai multe lucruri fără
sens, eu îmi doresc;
Să mă scălâmbăi la un nuc, în timp ce vântul plouă și ploaia
bate.
Mai multe rime fără sens să fie, mai multe haine vesel colorate,
și dungile pe pieile bronzate și zâmbetele de pe fețele
crispate și soarele ce dintre nori răzbate, mă fac un om cu mult mai optimist.
Și dacă ar fi doar lucruri importante și dacă am deveni perfecți
și cizelați,
Ce ar fi viața fără zâmbete prostești, fără greseli și
lucruri puerile?
Ce ar fi cerul fără
nori și ploaie?
Ce ar fi pomii fără vânt?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu