In zadar...

- Dacă ai avea șansa să schimbi ceva, orice, la viața ta, ce ai alege?

- Totul, e o mizerie, nu vezi?

- Wow, nu crezi că exagerezi?

- …

- Okey! Gândește-te, să te trezești, într-o dimineață,  în cea mai frumoasă și luxoasă casă, lângă cel mai frumos bărbat din lume, care-ți recită din Goethe, în timp ce-ți pregătește micul dejun, după care te sărută și-ți spune cât de mult te iubește. Frumos până aici, nu?

- Perfec! Dacă tot construiești lumea asta perfectă pentru mine,  cinci kilograme mai puțin, ar fi și mai bine.

- Okey, corp tonifiat, frumusețe, bani și un Bentley în fața casei.

- Hei, bănuiesc că această casă luxoasă are și un garaj, nu? Hai să nu pierdem esențialul.

- Exact, un garaj, mare, foarte mare, cât pentru zece mașini.

(Ea zambeste multumita.)

- Să continuăm, deci. Până aici avem iubire, bani si frumusețe.

- Mi-ar plăcea, de asemenea, să călătoresc, să văd  Piramidele lui Keops, Templul lui Isis, Machu Picchu,  Africa de Sud, India…

- Super! Să presupunem  că ai  toate astea. Călătorii în jurul lumii, prieteni celebrii, bijuterii, haine scumpe; că mănânci în cele mai scumpe și luxoase restaurante din lume și ai chiar și un avion particular.

- Da, îmi place ideea, spune ea cu un zâmbet mulțumitor și  radiant pe fata. Nu știu unde vrei să ajungi cu asta, dar îmi place să visez așa…

- Exact! Asta era! Vezi, dacă ai avea totul cum ai putea să mai visezi, la ce ai mai putea visa? Cum ai putea să mai speri? Din moment ce ai totul, speranța nu și-ar mai avea  rostul. Și ce ar fi viața omului fără vise, fără speranță? Mintea și sufletul lui ar fi atât de pusti.

- Da, mă rog, cum zici, dar atâta timp cât am totul, nici nu-mi mai folosesc. Aș fi deja fericită, de ce să mai sper?

- Într- o lume atât de ‘’perfectă’’, cum spui tu, unde ar mai fi Dumnezeu? Ce rost ar mai avea? Și ce sens ar avea toate bogățiile si fericirea asta într-o lume în care nu există Dumnezeu?

- Viața nu este despre fericire și bunuri, e despre încercari și puterea de a trece peste ele. Viața e un drum lung, schimbător și înșelător, uneori; un drum pe care nu merită să-l parcurgi fără a avea în Dumnezeu un aliat. Ar fi prea trist, prea gri, prea fără rost.

Poate că sunt momente în viață când suferi și toți te dau la o parte, când simți nevoia să țipi și să fugi departe. Momente când nu mai vezi rostul vieții tale, când grijile, teama și deznădejdea vin ca un val în fața ta și te sufocă. E greu, da, viața nu e tocmai simplă, nu e lapte și miere. E greu și să faci față trecutului și privirilor sau judecății oamenilor. E atat de greu, uneori și crede-mă, mai bine decât mine nu o știe nimeni, dar prefer să fiu mângâiat de razele soarelui, de speranță si vise, nu de obiecte reci, care într-o zi nu vor mai fi, pe când Dumnezeu nu va muri niciodată. Oamenii vor găsi mereu speranță și lumină în el și vor învăța din greșelile și suferințele lor, vor lupta pentru ceea ce au. Și, în plus, nu ți se pare puțin cam plictisitoare o viață în care ai totul de la bun început?