Sufletulul unui om este un cufăr în care ține amintiri.
Fiecare suflet are la rândul său sute și mii de alte cutiuțe cu sute și mii de
chei. E calea cea mai grea să găsești cheia potrivită pentru fiecare cutiuță și
să le închizi la loc după ce pleci. Asta fac prietenii adevărți. Mulți am auzit
de ei, mulți am crezut că îi avem și multi dintre noi am fost vânători de chei,
dar și mai mulți am fost prădați de cei care au dat buzna, furtunile de vară,
care au răsturnat totul și au plecat, lăsând în urmă piese mici, mici, pe care
apoi ne-am străduit să le adunăm și să le punem la loc. A fost greu, dar a fost
o lecție importantă și de atunci au intrat tot mai puțini acolo și da, s-au
strâns din ce în ce mai multe cutiuțe nedeschise vreodată. Am învățat să
mergem cu ele mai departe și am sperat că într-o zi va apărea cineva care să
aibă grijă de ele. Când amintirile încep să urle dinăutrul cutiuțelor, el să
le dea drumul, să le asculte țipătul și să le îmbrațiseze, apoi să le închidă
la loc. Cineva care să nu plece, să nu se teamă, cineva care sa facă altele noi, care să nu merite să stea închise. E important, ca atunci când vei pleca să
fie oameni care să-ti pastreze înca secretele si amintirile și să continue să se
bucure prin ele, dar nu-i așa mereu. Aceasta este cea mai mare dramă, să fii lăsat
singur, să-ți cari trecutul dureror până în ultima clipă și după să fie dat cu
piciorul timpului de oamenii care uită, care au uitat mereu: acei prieteni, acei
amici, acei iubiți pe care tu nu i-ai uitat niciodată pentru că au știut să ia
cheia cu ei la plecare.
Dar nu uita, tu să iubesti sufletul omului și să-l
îmbrățișezi. Să fii cu băgare de seamă, mulți dintre ei vor uita, multi se vor
transforma în ,,acei’’, dar tu să nu-i
iei în seamă, să mergi mai departe, pentru că dacă el nu te va găsi, poate îl
vei găsi tu pe el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu