Bunicul mărțișor

Pianul se aude din nou. În fiecare dimineața la ora zece, Miruna cântă. Nu duce niciodată la capăt o piesă,  o repetă iar și iar, până  când, probabil, se enervează și  o lasă baltă.

La ora unsperzece, pune CD-ul ei preferat cu Dean Martin, în timp ce fumează o țigară pe fereastra de la bucătarie. O aud trebăluind prin casă și fredonând cu o însuflețire adorabilă fiecare cântec. Sâmbăta se ocupă de grădină: greblează, pune flori, le udă și toate astea cu un permanent zâmbet mulțumit și radiant. E o fată singuratică, nu are mulți prieteni, doar Clara, colega ei încă dintr-a I-a și Sonia, vecina de la doi. Dar Miruna este mulțumită, mereu veselă, mereu gata de treabă, ea nu se înlătură niciodată  de la nimic.

Nu este o fată care să iasă mult în evidență: este scundă, puțin plinuță și timidă. Atunci când cineva o privește insistent, ea lasă capul în jos, rușinată. Cu siguranță, Miruna nu se consideră o fată frumoasă și nici nu este, pentru cei mai mulți. Este o fată simplă, nu mofturi, nu pretenții, nu vise mărețe. Ar vrea ca  bunicul  să  fie cu ea și să iasă din nou cu el în parc. Obișnuiau să vorbească despre orice. Bunicul îi spunea ,,Cireșica’’ de când o văzuse prima oară și pentru el, Miruna era cea mai frumoasă și specială ființă, iar ea simțea asta. Când avea patru ani, fetița mergea cu el la serviciu, de fapt, mergea cu el peste tot.  Bunicul era un om bun, carismatic și glumeț, toți oamenii îl iubeau. Când  bunicul o lua în brațe pe Renata, fetița înfiata de colegul lui, și îi dădea dulciuri, Miruna devenea geloasă. Într-o zi, a tras o păruială zdravănă cu aceasta, dupa ce bunicul a plecat. Nu concepea ideea de a-l împărți pe bunic cu altcineva, nu  concepea nici ideea de a sta departe de el.

 De câte ori ajungea acasă, bunicul aducea ceva pentru fetiță si fetița îi sărea în brațe bucuroasă, strigându-l’’ Licu micu’’.

Într-o zi, bunicul nu s-a mai întors acasă, fetița l-a așteptat toată seara, până când a adormit. A doua zi l-a găsit dormind în camera alaturată. Era senin, chipul lui blajin, parul cărunt și sprâncenele stufoase; fața aceea care părea mereu că surâde, erau la fel, dar oamenii se adunaseră în jurul lui, iar micuța nu înțelegea de ce acei oameni nu o lăsau sa-l trezească. Ar fi vrut să-l certe puțin pentru că adormise în hainele cele bune, tocmai el, care îi repetase de atâtea ori că nu e frumos. Era la începutul lui martie, când viorelele începuseră să răsară și și-ar fi dorit să meargă să le culeagă cu bunicul și să le dăruiască mamei și bunicii, ca în fiecare an. Oamenii au dat-o la o parte, iar aceasta, supărată s-a  dus la prietenul ei de peste drum, care a reusit să o înveselească, dându-i un marțișor. Acela a fost primul mărțișor primit de ea și după ce l-a pupat și i-a mulțumit frumos, a dat fuga la bunicul să i-l dea lui. Se gândea  să-i facă un cadou, credea că este supărat pe ea si voia să-l împace. Dar atunci, mama a prins-o de mână și i-a spus că bunicul nu poate să vorbească cu ea, că va pleca într-o călătorie. Și nu a înțeles multe, nu a înțeles de ce bunicul plecă fără ea, de ce nu își lua rămas bun,  de  ce ar fi plecat bunicul ei? A reușit să se furișeze și a pus marțișorul lângă el,  să-și aducă aminte de ea. Atunci, Miruna l-a văzut pentru ultima dată și pentru că el zâmbea, a zâmbit și ea. Știa că se va întoarce și dacă primăvara aceea nu vor mai culege viorele, o vor face anul următor.

În fiecare primăvară, Miruna îl așteaptă pe bunic. Acum are douăzeci de ani și a înțeles că bunicul nu mai vine. Îl poartă ca mărțișor, nu are nevoie de bijuterii frumoase, pentru ea mereu e martie, uneori e frumos, alteori e trist, dar sufletul acestui copil va purta mereu mărțișor, iar daca Miruna zâmbește mereu, este pentru că și bunicul ei o face. Acolo, în călătoria lui, bunicul zâmbește și face mărțișoare. Probabil că i-ar fi dăruit cel mai frumos mărțișor și anul acesta, dar nu-i  nimic, când se vor întâlni, bunicul îi va da zeci de mărțișoare, le va face și le va păstra pentru ea. Pentru că ăsta este bunicul, un om bun, care-și ține promisiunile și care știe să aducă primăvara pe chipul și în sufletul oamenilor, iar asta-l face cel mai special mărțișor.