Un trio de excepție

În centrul orașului nostru, un trio minunat face inaugurarea  terminării lucrărilor de pe Theodor Aman. Avem una bucată soție turbată de gelozie, una bucată soț prins cu mâța în sac și , bineînțeles, una bucată amantă care, distrată, râde cu gura până la urechi. Lucru pe care nu-l putem spune despre sot, căci, săracul, mai are puțin și intră în pământ de rușine, dar și de frica soției, ce se înfurie și mai tare văzând că nu nimerește să-i pălească vreo câteva genți în cap. 
Pe margine, oamenii, adunați ca la circ, fac galerie. Fiecare își susținea preferatul. În primă instanță, am crezut că se dă ceva gratis. Păi, nu cred că am mai văzut așa mulțime adunată la un loc, de când s-au dat tigăi la ofertă. Ăsta-i sentimentul care ne unește pe noi, ca olteni, îmi zic, și ne face să ne sprijinim unii pe alții la greu. ,,Dă-i! Dă-i!'', strigă o femeie de pe margine, înflăcărată, mai că s-ar duce și ea să-i ardă vreo două soțului infidel. Bărbații însă râd cu subînțeles, unii îl respectă pe soțul infidel- păi cred și eu, așa amantă tânără, credeți că e ușor?-; alții nu, îl privesc cu milă și dispreț, nu pentru că și-a înșelat soția- la urma urmei, mai dă-o încolo, prea avea gură mare, ar spune cârcotașii-, ci pentru faptul că a fost prins atât de ușor. 
La final, soțul pleacă nervos, amanta aleargă după el, iar soția, o ia și ea la fugă, să nu cumva să-i piardă din vizor, mai ales că amanta scăpase cam ușor. Părăsesc toți trei scena în fugă. Spectacolul s-a terminat. Publicul trebuie să plece, dar nu înainte de a-și întoarce încă o dată privirile pline de recunoștință spre protagoniști. Ei bine da, a fost un spectacol pe cinste!!!