Am visat că zburam cu parașuta, apoi parașuta s-a rupt și am căzut în gol. Știam că nu o să ajungem niciodată la capăt, că o să cădem mereu, pentru totdeauna. Te strângeam strâns de mână, eram fericită!
-...
-Știu, nu spui nimic, ai vrea să-ti dau drumul să pleci. Crezi că așa-mi va fi mai bine, nu? Și cu tine cum rămâne, cu noi, cum rămâne? Ești cu totul nebun dacă îți imaginezi că-ți voi da vreodată drumul.
-Nu, nu-mi pasă ce crezi, nu-mi pasă ce e bine. Nu-mi pasă, întelegi?
-...
-Știi, ești singurul care a reușit să spargă zidul. Cred că a fost tare greu și stresant. De ce ai continuat? Mai știi primele zile în care ne-am cunoscut? Seara în care mi-a fost rau și ai venit la mine cu prăjituri. Am știut că pot avea încredere, dar na, s-a dus totul și acum...
Ziua 326
În fiecare dimineață beau câte 2 cafele, știi chestia asta nu mă ajută, aș vrea să dorm. Privește doar cearcănele astea oribile.
Cum de ce le beau, ești sarcastic, nu mi se pare deloc amuzant. E atât de simplu pentru tine!
-Mai vrei cafea?
-Mda, mă gândeam eu... Poftim!
-Azi, Ioana, tipa aia de la serviciu, ti-am zis de ea, m-a invitat să merg cu ei la Predeal de Crăciun.
-Cum adică? Normal că am refuzat, ce era să fac?!
-Uite, știi ceva, încetează! Nu! Nu! Nu am zis că e vina ta, pur și simplu nu vreau! Stai liniștit, nici nu aveam de gând să-l petrec cu tine, nu te flata! Idiotule, o sa mă duc la mama.
-...
Ziua 333
-Heiii! Uite ce chestii drăguțe pentru pom am cumpărat, îți vine să crezi? Au fost reduceri super mari!
-Hmm... nu ți se pare puțin cam frig? Ma duc sa verific centrala aia.
- Gata! Hai, vino, să ne uităm la film. Mai știi, anul trecut...
-La dracu! Nu știu ce m-a apucat! Uneori simt că nu mai pot să fac față, să visez, să-mi imagiez, să joc la nesfarșit jocul ăsta crud, viața pe care obișnuiam să o am, pe care meritam să o am... Ce rost mai are să văd căcatul ăsta de film fără tine? Pur și simplu nu pot să mai fac față.
-Stai, nu pleca, hai să mâncăm. Am pus două tacâmuri, trebuie să măncânci, nu fi copil!
Ziua15546
Ea: - Cum trece timpul! Mai știi, parcă ieri ne-am căsătorit și uite acum, cum s-au aranjat toate. Copiii sunt la casele lor, cei mici mă fac cum nu se poate mai fericită. Ce altceva să-mi mai doresc acum la bătrânețe, când toate s-au aranjat atât de frumos?!
El: - Sănătate și viață lungă, să-i vedem crescând, draga mea, spune el zâmbind.
Colncluzii și idei
Nu neg că există iubire pura, unică, indistructibilă; că dincolo de cer ea răzbate, ca dincolo de Dumnezeu a fost tot iubirea, a fost mereu si va fi mereu... Să mai încerc o dată, a fost mereu și va fi mereu legată de suferință. Să mai încerc o dată, a fost mereu și va fi mereu cea mai pură dovadă că în oameni există Dumnezeu. Ea există, probabil, dar este pentru puțini oameni. O cauți cu disperare în zilele ale posomorâte, urâte și triste, în care devii orb, în care nu mai contează nimic. Mai bine mort decât singur, mai bine distrus complet, decât să nu fi trait niciodată iubirea. Apoi, te dezlegi la ochi și realizezi că nu vrei să fii orb, că îți e frică și că de felul tău ești ghinionist și nu ți se oferă des a doua șansă. Poveștile de dragoste sunt frumoase, realitatea poate fi o mizerie însă. Ne balansam în uitare, timpul adoarme trecutul, il închide în cutiute mici, mici sau îl omoară. La început ne luptăm cu el, nu îl lăsăm să ne ia nimic și devenim martiri ai dorintelor si trecutului nostru, dar cât de viclean e timpul și cât de minciosi suntem noi toți. Toți uităm, toți căutăm iubirea veșnică și totuși, cum să iubești etern când tu ești capabil să uiți? Există mii de suflete pereche în lume, gândește-te doar ce s-ar întâmpla dacă ți-ai da întâlnire cu măcar jumate din ele. S-ar putea să ai ghinion, să întâlnești doar unul și să-l pierzi, apoi până la sfârșitul vieții să crezi că ai trăit o iubire eternă. Iubirea nu e eternă, suferința ar putea fi. Gândește-te la suflet ca la o cetate imensă , ea este păzită de vitejii pioni ai iubirii, bucuria, emoția, speranța, liniștea, siguranța, încrederea, sprijinul și toate acele lucruri și sentimente frumoase pe care ti-le conferă dragostea. Asta face un suflet pereche. Dintr-o dată el dispare și cetatea rămâne pustie, neajutorată. La început, mai rămâne speranța, uneori și încrederea, ele părăsesc ultimele cetatea, dar nu poti salva o cetate cu doi soldați, nici chiar de-ar cei mai viteji și puternici. Când și cei urmă soldați cedează, cetatea devine pradă a amintirilor, a viselor, e bântuită de ele, apoi intervine ura, întrebările, regretele și reprosurile, ele sfâșie de-a dreptul cetatea, o sfărâmă în bucăți mici, mici de tot, lăsând în urma ruine. De aici intervine timpul, nu o să vrei, nu o sa simți, nu o să realizezi, dar el va încercui cetatea și o va lovi din toate părțile, va pregăti terenul pentru a construi o nouă cetate. Și totuși, destinul va fi cel care ne va oferi sau nu noi soldați pentru construirea unei noi cetăți, în cele din urmă. În lipsa lor, noi toți, ne vom întoarce mereu la vechile ruine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu